joi, 31 mai 2012

G. W. F. Hegel - Principiile filosofiei dreptului

Autor: G. W. F. Hegel
Titlu: Principiile filosofiei dreptului
Editură: Editura Academiei
An: 1969
Număr de pagini: 391
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: moonchildq1
Calitate: Bună

Motivul nemijlocit al publicării acestui manual este nevoia de a pune în mâna auditorilor mei un fir conductor pentru prelegerile pe care, potrivit funcţiei mele, le fac asupra filozofiei dreptului. Acest manual este o prezentare mai largă, în special mai sistematică, a aceloraşi concepte de bază, conţinute deja asupra acestei părţi a filozofiei, în Enciclopedia ştiinţelor filozofice (Heidelberg, 1817), consacrată prelegerirlor mele. Deoarece acest tratat trebuie să apară însă tipărit, să ajungă astfel şi în faţa marelui public, s-a ivit ocazia ca observaţiile, care, mai întâi într-o prezentare scurtă, trebuiau să lămurească concepţiile înrudite sau divergente, consecinţele mai îndepărtate şi alte indicaţii de acest fel (care îşi vor căpăta explicarea ulterioară în lecţii), să fie dezvoltate chiar aici mai departe, spre a clarifica uneori conţinutul mai abstract al textului şi spre a lua în mai largă considerare unele idei curente ce ne stau aproape în acest timp. S-a:u născut astfel un număr de observaţii mai întinse decît le comportă de obicei scopul şi stilul unui compendiu. Un adevărat compendiu are totuşi ca obiect domeniul considerat ca terminat al unei ştiinţe şi ceea ce îi este propriu, în afară poate de o mică indicaţie suplimentară aici şi acolo, este îndeosebi reunirea şi ordonarea momentelor esenţiale ale unui conţinut, admis şi cunoscut de mult, după cum acea formă are reguli şi procedee de mult stabilite. De la un manual filozofic nu aşteptăm această croială, deoarece ne reprezentăm că aceea ce filozofia ne prezintă a fi o operă după o noapte de veghe, ca ţesătura Penelopei, trebuie în fiecare zi să fie luată de la început.

marți, 29 mai 2012

Karl Popper - Cunoaşterea şi problema raportului corp-minte

Autor: Karl Popper
Titlu: Cunoaşterea şi problema raportului corp-minte
Editură: Trei
An: 1993
Număr de pagini: 181
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Proprie
Calitate: Bună

Capitolele următoare au ca punct de plecare prelegerile pe care le-am ţinut la Universitatea Emory în 1969 pe marginea problemei raportului corp-minte. În cadrul lor, propun o teorie a interacţiunii dintre minte şi corp pe care o pun în legătură cu emergenţa evolutivă, limbajul uman şi ceea ce, de la jumătatea anilor '60, am numit "lumea 3". Pentru a expune această teorie este necesar să procedez sistematic, prezentându-vă câteva din ideile pe care le utilizez în cadrulei. Acestea sunt, în primul rând, ideile de cunoaştere subiectivă şi cunoaştere obiectivă, teoria celor "trei lumi", precum şi câte ceva despre evoluţie, emergenţă şi funcţiile limbajului. Formularea lor va face obiectul primelor capitole ale prezentului volum.

duminică, 27 mai 2012

Andrei Cornea - Platon. Filosofie şi cenzură

Autor: Andrei Cornea
Titlu: Platon. Filosofie şi cenzură
Editură: Humanitas
An: 1995
Număr de pagini: 222
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Anonim
Calitate: Bună

Ocolurile fac însă drumurile să fie anevoioase,  lungi, aproape interminabile. Cel ce scrie vrea, fireşte, să fie şi publicat. Iar cel ce este publicat vrea să aibă succes, să fie ascultat, respectat, urmat. Gândul, oricât de profund sau de fertil, nu iese în lume uşor şi, mai ales, neîngrădit. Iar fiecare dintre etapele acestei ieşiri reprezintă, de cele mai multe ori, tot atâtea intersectări cu mereu alte incertitudini. Va sabota, de astă dată, incertitudinea scrisul, după ce tot ea a contribuit la apariţia lui pe lume? Iată, să luăm cazul unui gânditor, al unui filozof care doreşte să-şi facă împărtăşite ideile prin scris. El are destule motive să creadă, trăitor cum este într-o anumită cetate, că aceste idei vor întâmpina o anumită rezistenţă, că vor putea declanşa un scandal, în loc să producă, cum ar dori el, unanimă simpatie şi favoare. Dar dacă vom încerca să precizăm puţin ceea ce înţelegem prin expresia "o anumită rezistenţă", vom constata de îndată existenţa a două situaţii extreme, dar al căror impact asupra autorului este întrucâtva asemănător: mai întâi este cu putinţă ca aceste rezistenţe să aibă forma unei bariere impenetrabile şi teribile, cu alte cuvinte, a unei interdicţii ce se exercită prin teroare. Este limpede că în această situaţie comunicarea devine, practic, imposibilă, afară doar dacă ea nu se sustrage circuitului public, limitându-se la lectura unui manuscris în cercul restrâns al unor prieteni de încredere. În celălalt caz, este posibil ca rezistenţele întâmpinate să fie cu totul neglijabile, ceea ce ar permite autorului nostru să se exprime direct, nemijlocit şi complet. Totuşi rămâne o întrebare: dacă, în asemenea circumstanţe paradiziace, mai merită să te exprimi în vreun fel. Căci o societate fără rezistenţe pare a presupune fie că toată lumea împărtăşeşte dinainte gândul respectiv, fie că acesta este în aşa măsură lipsit de importanţă şi de interes, încât comunicarea sa devine inutilă.

Toma d'Aquino - Summa Theologiae. Despre Dumnezeu

Autor: Toma d'Aquino
Titlu: Summa Theologiae. Despre Dumnezeu
Editură: Editura Ştiinţifică
An: 1997
Număr de pagini: 465
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Scribd
Calitate: Bună

Summa theologiae (Summa teologică) este rodul unor preocupări constante ale lui Toma de a da expresie unei cerințe pedagogice fundamentale: prezentarea organică și sistematică a cunoștințelor. Formele de predare universitară existente, constând în explicarea textelor și întrebările disputate, nu ofereau o percepție sinoptică și riguroasă asupra problemelor și mai ales nu evidențiau dimensiunea organică a apariției și dezvoltării lor. Nu lăsau să se întrevadă, cum și-ar fi dorit Toma, un plan divin. Conțineau, în schimb, o serie de inutilități și expuneri excesiv de lungi. Prin ceea ce a rezultat, Summa este în primul rând o expunere sistematică, concisă și globală a tuturor problemelor teologice, în acord cu nivelul de înțelegere al studenților vremii. Toma reușește, spre deosebire de oricare alt gânditor al generației sale, să absoarbă și să pună alături, într-o expunere enciclopedică, toate întrebările și răspunsurile care puteau fi luate în seamă la vremea sa. Ceea ce obține este nu numai un grad mare de sinteză dar mai ales un nivel de completitudine niciodată atins de la Aristotel.
Planul de lucru al lucrării este unul monumental, comparabil, ca semnificație, cu arhitectura catedralelor gotice. O comparație destul de „romantică”, după părerea lui M.D.Chenu, care constată că planul de lucru al Summei conține mai degrabă un scenariu neoplatonic. Tratatul este astfel construit încât să respecte scenariul platonian al lumii ca emanație divină: prima parte vorbește despre Dumnezeu ca principiu, partea a doua tratează despre Dumnezeu ca scop final și Hristos ca partener al omenirii pe traseul de întoarcere la Dumnezeu, iar a treia parte studiază contextul creștin al acestei reîntoarceri: iubirea divină, istoria și contingența.
Planul lucrării se prezintă sub forma unor probleme sau întrebări, sistematizate după criteriile menționate, având următoarea structură: Prima pars conține 119 probleme și expune doctrina sacră sau studiul despre Dumnezeu ca principiu al ființei, precum și ierarhia divină și doctrina creației. Secunda pars (303 probleme) tratează omul în relația sa cu Dumnezeu și se ocupă de scopul omului, acțiunile umane, pasiuni și obiceiuri, vicii și păcate, legislație și grația divină. O a doua diviziune a părții secunde trece la probleme cum ar fi credința, speranța, prudența, temperanța, minunile. În fine, Tertia pars (90 probleme, plus un supliment de alte 99) tratează despre întrupare, despre viața lui Hristos, sacramente, botez, Euharistie, penitență, căsnicie.

sâmbătă, 26 mai 2012

Ludwig Wittgenstein - Cercetări filosofice

Autor: Ludwig Wittgenstein
Titlu: Cercetări filosofice
Editură: Humanitas
An: 2004
Număr de pagini: 415
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: S. M.
Calitate: Excelentă

"În cele ce urmează, public gânduri, sedimentarea unor cercetări filozofice cu care m-am ocupat în ultimii cincisprezece ani. Ele privesc multe subiecte: conceptele de semnificaţie, de înţelegere, de judecată, de logică, fundamentele matematicii, stările de conştiinţă şi alte lucruri. Am pus pe hârtie toate aceste gînduri ca remarce, drept scurte paragrafe. Uneori în şiruri mai lungi despre acelaşi subiect, alteori în schimbare bruscă, sărind de la un domeniu la altul. - La început, intenţia mea a fost să le strâng pe toate acestea într-o carte, despre a cărei formă am avut, în diferite momente ale timpului, reprezentări diferite. Esenţial mi s-a părut însă ca gândurile să treacă într-o ordine firească şi fără poticneli de la un subiect la altul. După mai multe încercări nereuşite de a suda rezultatele mele într-un astfel de întreg, mi-am dat seama că asta nu-mi va reuşi niciodată. Că tot ceea ce aş putea scrie mai bun nu ar fi niciodată mai mult decât remarce filozofice; că gândurile mele paralizau de îndată ce încercam să le împing într-o direcţie, împotriva înclinaţiei lor naturale. - Iar acest lucru era legat, desigur, de însăşi natura cercetării. Căci ea ne obligă să cutreierăm, de-a lungul şi de-a latul, în toate direcţiile, un teritoriu întins al gândirii. - Remarcele filozofice din această carte sunt, ca să spunem aşa, o mulţime de schiţe ale unor peisaje, care au luat naştere în cursul acestor lungi şi întortocheate peregrinări."

vineri, 25 mai 2012

Ion Banu (ed.) - Filosofia greacă până la Platon (vol. I, partea 2)

Autor: Ion Banu (ed.)
Titlu: Filosofia greacă până la Platon (vol. I, partea 2)
Editură: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
An: 1979
Număr de pagini: 631
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Proprie
Calitate: Medie

Volumul de faţă pune la dispoziţia celor interesaţi, pentru prima oară în limba română, colecţia integrală de texte pe temeiul cărora studiem istoria filosofiei greceşti până la Platon. Această delimitare, care satisface doar in parte comandamentele logico-istorice (din etapa clasică includem doar începuturile) este impusă de un considerent de ordin practic, fortuit: redăm pe filosofii din a căror operă prăpădul distrugător al veacurilor n-a lăsat să subziste decât frânturi şi ne oprim la punctul PLATON - primul filosof de la care ni s-au păstrat texte integrale. Colecţia noastră cuprinde atât fragmente din opera pierdută a filosofilor, cât şi menţiunile şi comentariile antice asupra lor, aflate în tratatele vechilor autori, fie ei filosofi ori doxografi. Am utilizat într-o considerabilă măsură, ca în toate lucrările similare moderne, opera Die Fragmente der Vorsokratiker, a lui Hermann Diels, căruia îi aducem aici recunoscătorul nostru omagiu comemorativ. Magistrala sa construcţie, continuată de Walther Kranz, a ajuns azi la a XII-a ediţie, de care ne-am slujit şi noi.

miercuri, 23 mai 2012

Blaise Pascal - Scrieri alese

Autor: Blaise Pascal
Titlu: Scrieri alese
Editură: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
An: 1967
Număr de pagini: 370
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Proprie
Calitate: Bună

Născut la Clermont-Ferrand, vechea capitală a provinciei Auvergne, la 19 iunie 1623, Pascal aparţinea unei familii reprezentativă ca rang social pentru ceea ce s-a numit "aristocraţia clasei de mijloc". Tatăl său, Etienne Pascal, "President a la Cour des Aides" (curte superioară de judecată asupra unei categorii speciale de impozite) din Clermont, era un om de frumoasă cultură, bucurându-se de o reputaţie deosebită în lumea ştiinţifică a vremii. La moartea mamei, vor rămâne în grija sa exclusivă trei copii: Gilberte (n. 1620), viitoarea "d-nă Perier"; Blaise, cu trei ani mai tânăr, şi Jacqueline - "steaua familiei" (n. 1625). Tristul eveniment, cât şi o riguroasă concepţie asupra indatoririlor de părinte vor fi cântărit mult asupra deciziei impresionante a lui Et. Pascal de a-şi vinde slujba şi de a se stabili la Paris pentru a se consacra cu totul educaţiei celor trei copii. Sceptic cu privire la posibilităţile învăţământului oficial, va proceda după principiile unei pedagogii sui-generis, nu lipsită totuşi de unele intuiţii juste. Principala lui maximă în materie de educaţie - ne informează Gilberte Perier - era de a nu supune copilul unor eforturi care să-i depăşească puterile naturale. Studiul limbii latine fusese programat pentru vârsta de 12 ani, dar în ce priveşte contactul cu matematicile, acesta urma să-i fie îngăduit lui Blaise numai la o vîrstă mai matură. Spre uimirea tatălui său însă, lucrurile au evoluat într-un chip cu totul neprevăzut. Zadarnic scrierile de matematici fuseseră ţinute sub cheie şi Et. Pascal evitase orice discuţie care ar fi putut îndrepta interesul micului Blaise în această direcţie.

luni, 21 mai 2012

Pseudo-Aristotel - Liber de causis

Autor: Pseudo-Aristotel
Titlu: Liber de causis
Editură: Univers Enciclopedic
An: 2002
Număr de pagini: 194
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă

Liber de causis este un tratat de ontologie şi teologie anonim arab din secolul al IX-lea, compus probabil în mediul filosofic al lui Alkindi şi tradus de Gerardus din Cremona în limba latină în a doua parte a secolului al XII-lea. El apare în manuscrise şi sub titlul Liber de expositione bonitatis purae, în traducere după originalul arab Kalam fi mahd al-khair, şi a fost citat prima oară în cultura latină de Alain de Lille, în Contra haereticos, I, 30. Până în anul 1268, paternitatea textului a fost atribuită de mulţi dintre latini lui Aristotel. În acest an, Guillaume din Moerbeke, celebrul traducător dominican al operelor lui Aristotel şi al comentatorilor săi în limba latină, a oferit Sfântului Toma din Aquino traducerea sa din limba greacă a Elementelor de teologie ale lui Proclos. În acest tratat Sfântul Toma a recunoscut textul prototip al tratatului De causis.

duminică, 20 mai 2012

Emile Brehier - Filosofia lui Plotin

Autor: Emile Brehier
Titlu: Filosofia lui Plotin
Editură: Amarcord
An: 2000
Număr de pagini: 177
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Anonim
Calitate: Bună

Paginile care urmează reproduc aproape fără schimbări lecţiile unui curs ţinut la Sorbona în iarna 1921 -1922, sub forma publicată în Revue des Cours et des Conterences. Nu se va regăsi aici o expunere completă a întregii filosofii a lui Plotin; probleme importante au fost omise; e vorba de cele care privesc lumea sensibilă, natura, materia, răul fără raportare la materie. Ne-am limitat adică studiul la ceea ce Plotin numeşte cu un nume generic "inteligibilul"; ne oprim acolo unde, după expresia lui, "se opresc cele divine" adică sufletul, sub care nu mai există decât dezordinea şi urâţenia materiei. Acestui studiu al celor divine - Unul, Inteligenţa şi Sufletul - i-am lăsat totuşi numele de Filosofia lui Plotin; credem că aici e nucleul gândirii sale. Aceste lucruri divine sunt meleagurile natale spre care trebuie să se întoarcă acel Ulise care e sufletul rătăcitor în lumea sensibilă; şi ca Ulise, trebuie să scape de farmecele lucrurilor sensibile, farmecele Circei. Plotin a simţit foarte viu aceste meleaguri natale ale sufletului, a avut sentimentul lor viu, profund şi mereu prezent, atât de viu încât opera lui rămâne incomparabilă printre atâtea aventuri intelectuale care riscau aceeaşi căutare.

sâmbătă, 19 mai 2012

Bertrand Russell - Istoria filosofiei occidentale, vol. II

Autor: Bertrand Russell
Titlu: Istoria filosofiei occidentale, vol. II
Editură: Humanitas
An: 2005
Număr de pagini: 396
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: moonchildq1
Calitate: Bună

Spre a preîntâmpina critici şi mai severe decât cele pe care această carte oricum le merită, este nevoie de câteva cuvinte de scuză şi de explicaţie. Scuzele le datorez specialiştilor în diverse şcoli şi personalităţi filozofice. Pentru fiecare dintre filozofii de care mă ocup în carte, cu posibila excepţie a lui Leibniz, există autori mai competenţi ca mine. Dacă admitem însă că se pot scrie şi cărţi de o mai largă cuprindere, este inevitabil, din motivul că nu suntem nemuritori, ca aceia care scriu astfel de cărţi să aloce fiecărei părţi mai puţin timp decât ar face-o cineva care se concentrează asupra unui singur gânditor sau asupra unei perioade scurte. Unii, cu exigenţe profesionale inflexibile, vor trage de aici concluzia că lucrări de largă cuprindere nici n-ar trebui să fie scrise sau că, dacă totuşi se scriu, ar trebui să fie nişte monografii colective. Ceva se pierde totuşi atunci când mai mulţi autori cooperează la o lucrare. Dacă în mişcarea istoriei există vreo unitate, dacă există o relaţie strânsă între ceea ce precede şi ceea ce urmează, atunci, pentru a da în vileag această unitate şi această relaţie, este necesar ca perioadele de dinainte şi cele de după să fie sintetizate într-o singură minte. Unui specialist în Rousseau s-ar putea să-i fie greu să lămurească adecvat legătura acestuia cu Sparta lui Platon şi Plutarh; iar un istoric al Spartei s-ar putea să nu conştientizeze profetic ecourile acesteia la Hobbes, Fichte şi Lenin. Cartea de faţă îşi propune, între altele, să evidenţieze astfel de relaţii, iar acest obiectiv nu poate fi atins decât în cadrul unei vaste panorame.

Bertrand Russell - Istoria filosofiei occidentale, vol. I

Autor: Bertrand Russell
Titlu: Istoria filosofiei occidentale, vol. I
Editură: Humanitas
An: 2005
Număr de pagini: 494
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: moonchildq1
Calitate: Bună

Spre a preîntâmpina critici şi mai severe decât cele pe care această carte oricum le merită, este nevoie de câteva cuvinte de scuză şi de explicaţie. Scuzele le datorez specialiştilor în diverse şcoli şi personalităţi filozofice. Pentru fiecare dintre filozofii de care mă ocup în carte, cu posibila excepţie a lui Leibniz, există autori mai competenţi ca mine. Dacă admitem însă că se pot scrie şi cărţi de o mai largă cuprindere, este inevitabil, din motivul că nu suntem nemuritori, ca aceia care scriu astfel de cărţi să aloce fiecărei părţi mai puţin timp decât ar face-o cineva care se concentrează asupra unui singur gânditor sau asupra unei perioade scurte. Unii, cu exigenţe profesionale inflexibile, vor trage de aici concluzia că lucrări de largă cuprindere nici n-ar trebui să fie scrise sau că, dacă totuşi se scriu, ar trebui să fie nişte monografii colective. Ceva se pierde totuşi atunci când mai mulţi autori cooperează la o lucrare. Dacă în mişcarea istoriei există vreo unitate, dacă există o relaţie strânsă între ceea ce precede şi ceea ce urmează, atunci, pentru a da în vileag această unitate şi această relaţie, este necesar ca perioadele de dinainte şi cele de după să fie sintetizate într-o singură minte. Unui specialist în Rousseau s-ar putea să-i fie greu să lămurească adecvat legătura acestuia cu Sparta lui Platon şi Plutarh; iar un istoric al Spartei s-ar putea să nu conştientizeze profetic ecourile acesteia la Hobbes, Fichte şi Lenin. Cartea de faţă îşi propune, între altele, să evidenţieze astfel de relaţii, iar acest obiectiv nu poate fi atins decât în cadrul unei vaste panorame.

Ilie Pârvu - Introducere în epistemologie

Autor: Ilie Pârvu
Titlu: Introducere în epistemologie
Editură: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
An: 1984
Număr de pagini: 476
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: moonchildq1
Calitate: Bună

Necesitatea reconstrucţiei actuale a epistemologiei poate fi :înţeleasă numai dacă vom lua în seamă impactul unei multitudini de factori asupra cercetării critice a naturii si metodei ştiinţei. Dintre aceştia, cei mai importanţi par a fi: maturizarea cvasi-simultană a unui mare număr de discipline ştiinţifice, prin a căror înscriere în orizontul gândirii teoretice s-au multiplicat centrele de difuzie metodologică ale cunoaşterii contemporane; apariţia în însuşi cadrul cunoaşterii ştiinţifice a unor programe metateoretice care prelungesc efectiv edificarea şi fundamentarea ipotezelor şi modelelor explicative specifice, programe aflate uneori într-o convergenţă remarcabilă cu teoriile asupra structurii şi dinamicii ştiinţei construite in prelungirea unor idealuri epistemologice generale, fapt ce a condus la o apropiere esenţială a demersurilor constructive şi interpretativ-reflexive ale cunoaşterii actuale; creşterea ponderii pe care o deţin în analiza ştiinţei ca fenomen de cunoaştere complex structurat şi intim interrelat cu mediul social unele ramuri metaştiinţifice (istoria ştiinţei, psihosociologia cunoaşterii, logica ştiinţei etc.) şi accentuarea procesului de cooperare şi integrare interdisciplinară a perspectivelor lor; în fine, şi aceasta nu în ultimul rând, formularea unor noi teorii (demonstrarea unor teoreme, construcţia unor ipoteze, rezolvarea unor probleme etc.) de o mare complexitate structurală şi cu profunde implicaţii filosofice; "noua generaţie" a teoriilor (şi a teoreticienilor) a impus atenţiei un nou ,.stil de teoretizare", un nou "pattern metodologic" ce asistă nemijlocit la elaborarea "faptului ştiinţific" şi a căror codificare metateoretică a devenit o sarcină prioritară a studiilor actuale ale epistemologiei.

sâmbătă, 5 mai 2012

Ion Banu (ed.) - Filosofia greacă până la Platon (vol. I, partea 1)

Autor: Ion Banu (ed.)
Titlu: Filosofia greacă până la Platon (vol. I, partea 1)
Editură: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
An: 1979
Număr de pagini: 472
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Proprie
Calitate: Medie

Volumul de faţă pune la dispoziţia celor interesaţi, pentru prima oară în limba română, colecţia integrală de texte pe temeiul cărora studiem istoria filosofiei greceşti până la Platon. Această delimitare, care satisface doar in parte comandamentele logico-istorice (din etapa clasică includem doar începuturile) este impusă de un considerent de ordin practic, fortuit: redăm pe filosofii din a căror operă prăpădul distrugător al veacurilor n-a lăsat să subziste decât frânturi şi ne oprim la punctul PLATON - primul filosof de la care ni s-au păstrat texte integrale. Colecţia noastră cuprinde atât fragmente din opera pierdută a filosofilor, cât şi menţiunile şi comentariile antice asupra lor, aflate în tratatele vechilor autori, fie ei filosofi ori doxografi. Am utilizat într-o considerabilă măsură, ca în toate lucrările similare moderne, opera Die Fragmente der Vorsokratiker, a lui Hermann Diels, căruia îi aducem aici recunoscătorul nostru omagiu comemorativ. Magistrala sa construcţie, continuată de Walther Kranz, a ajuns azi la a XII-a ediţie, de care ne-am slujit şi noi.

G. W. F. Hegel - Enciclopedia ştiinţelor filosofice III: Filosofia spiritului

Autor: G. W. F. Hegel
Titlu: Enciclopedia ştiinţelor filosofice III: Filosofia spiritului
Editură: Editura Academiei
An: 1966
Număr de pagini: 408
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: moonchildq1
Calitate: Excelentă

"Cunoaşterea spiritului este cea mai concretă, de aceea cea a mai înaltă şi cea mai grea. Cunoaşte-te pe tine însuţi, porunca aceasta absolută nu are, nici în sine, nici acolo unde o găsim pronunţată în istorie, înţelesul unei cunoaşteri de sine privind doar aptitudinile particulare, caracterul, înclinaţiile şi slăbiciunile individuale, ci înţelesul cunoaşterii a ceea ce este adevărat, în om, ca şi a ceea ce este adevărat în şi pentru sine, - a esenţei însăşi, ca spirit. Tot atât de puţin are filozofia spiritului înţelesul acelei aşa-numite cunoaşteri de oameni, care se străduie să cerceteze, în ce priveşte oamenii ceilalţi, tot astfel, particularităţile, pasiunile, slăbiciunile lor, acele aşa-numite cute ale inimii omului, - o cunoaştere care nu are sens, pe de o parte, decât dacă se presupune întâi cunoaşterea a ceea ce este universal în om, şi deci esenţial în spirit, - şi care, pe de altă parte, se ocupă cu existenţele accidentale, nesemnificative, neadevărate, din domeniul spiritului, dar nu pătrunde până la ceea ce este substanţial, până la spiritul însuşi."

T. A. Szlezak - Cum să-l citim pe Platon

Autor: T. A. Szlezak
Titlu: Cum să-l citim pe Platon
Editură: Grinta
An: 2008
Număr de pagini: 184
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Nu
Sursă: Anonim
Calitate: Excelentă

Adevărul e că Platon nu a fost niciodată un autor transparent pentru lectură iar întrebarea "cum să-l citim pe Platon" a traversat secolele fără a-şi fi primit vreodată un răspuns unitar, stabil şi coerent. Şi, dacă ne gândim că nu există probabil un alt gânditor a cărui influenţă directă şi indirectă asupra culturii occidentale să fi fost mai profundă, mai îndelungată şi mai cuprinzătoare decât aceea a lui Platon, devine considerabilă semnificaţia acestei întrebări, ca şi aceea a lipsei unui răspuns clar la ea. Deja Plotin, în secolul III, care considera că restabilise sensul autentic al învăţăturii lui Platon, se plângea că acesta din urmă "nu pare a spune pretutindeni acelaşi lucru, pentru ca să putem cunoaşte cu uşurinţă intenţia sa". În secolul al XVII-lea, Leibniz exclama: "dacă cineva l-ar putea reduce pe Platon la un sistem, un asemenea ins ar aduce mari servicii umanităţii"; iar mai târziu, Goethe, în aceeaşi notă, scria: "Desigur că cel care vrea să explice ce anume oameni precum Platon au afirmat serios prin intermediul comediei sau într-o manieră glumeaţă şi ce anume ei au afirmat prin intermediul convingerii sau în chip direct, ca să spunem aşa, ar face un mare serviciu şi ar aduce o mare contribuţie la cultura noastră."

Alexandru Boboc (ed.) - Filosofi contemporani (II)

Autor: Alexandru Boboc (ed.)
Titlu: Filosofi contemporani (II)
Editură: Grinta
An: 2006
Număr de pagini: 247
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Proprie
Calitate: Medie

Prin "critica raţiunii istorice" - alternativă cumva "postmodernă" la Critica raţiunii pure, în afirmarea raţionalităţii prin tipuri de raţionalitate - Dilthey deschidea o nouă epocă în istoria aşezării moderne a ştiinţelor umane. Prin formula "Geisteswissenschaften", cu noua "critică a raţiunii" se anunţa un veritabil program de fundamentare în logica şi metodologia ştiinţelor: "Ştiinţele spiritului - preciza Dilthey - nu constituie un ansamblu de configuraţie analoagă celei din cnnoaşterea naturii; conexiunea lor s-a dezvoltat altfel, şi va trebui să fie privită de acum înainte numai aşa cum s-a făcut istoriceşte. Materialul acestor ştiinţe îl alcătuieşte realitatea social-istorică, aşa cum ea ca tip istoric a fost conţinută în conştiinţa umanităţii"

Aram M. Frenkian - Scepticismul grec

Autor: Aram M. Frenkian
Titlu: Scepticismul grec
Editură: Paideia
An: 1996
Număr de pagini: 173
OCR: Da (PDF)
Bookmarks: Da
Copertă: Da
Sursă: Proprie
Calitate: Bună

Sunt strânse sub titlul convenţional, dat de editor Scepticismul grec, studiile atât de aplicate şi de sugestive, în materie, ale lui Aram M. Frenkian. Găsindu-se că locul lor este şi aici, s-au reluat şi notele la Pyrrhon şi Timon din Diogenes Laertios, Despre vietile şi doctrinele filosofilor. Cum ele fără text îşi cam pierdeau din înţeles, a fost reprodus şi acela (în traducerea lui C.I. Balmuş). S-au operat unele modificări, în notele la Diogenes Laertios, anume au fost eliminate trimiterile, frecvente, dar de conjunctură şi inutile, la o Istorie a filozofiei, tradusă în limba română în 1957; tot ce se poate ca ele să fi fost adăugate, în redacţie.